CUM, NUMELE LUI NU ESTE ISUS?

Dintre toate cursurile pe care le predau la seminar, preferatul meu este cel de introducere în cele patru Evanghelii, în cadrul căruia parcurgem viața lui Hristos, de la naștere până la înviere. De-a lungul cursului, sunt multe momente în care studenții încep să vadă lucrurile dintr-o perspectivă nouă, însă niciunul nu se compară cu acela în care vorbim despre numele Isus. Le explic că, de fapt, numele lui Isus este Iosua. În ebraică, Iosua înseamnă „Domnul este mântuire” sau „Yahweh mântuiește”.

Acest adevăr ne trimite cu gândul la cuvintele îngerului adresate lui Iosif, consemnate în Evanghelia după Matei 1:21: „[Maria] va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.” Îngerul îi dezvăluie lui Iosif că numele Isus (sau Iosua) reprezintă o sinteză a întregii Sale misiuni.

Deși subiectul este unul amplu și ar merita o analiză teologică mai aprofundată, scopul acestui articol este de a reflecta asupra semnificației numelui Isus și de a înțelege de ce traducerile în limba engleză păstrează forma Jesus și nu varianta Joshua, mai apropiată de original.

De la Iosua la Isus

Numele englezesc Jesus provine din transliterarea cuvântului grecesc Iēsous. Prin „transliterare” înțelegem redarea unui cuvânt dintr-un alfabet în altul, păstrând pronunția aproximativă, fără a-i traduce sensul. Cu alte cuvinte, este același cuvânt, dar scris într-o altă limbă. De pildă, termenul aramaic ʾabbāʾ este transliterat în engleză ca Abba (Marcu 14:36; Romani 8:15; Galateni 4:6). Cuvântul înseamnă „tată” în aramaică, iar traducătorii ar fi putut reda pur și simplu sensul său, „father”, dar au ales să păstreze forma exactă a cuvântului original.

În ceea ce privește numele Isus, autorii Noului Testament au înlocuit literele ebraice ale numelui Ieşua cu echivalentele lor grecești, rezultând forma Iēsous. Este important de observat că transliterarea nu este același lucru cu traducerea, care urmărește redarea sensului unui cuvânt într-o altă limbă.

De ce au scris autorii Noului Testament numele Ieşua sub forma Iēsous? Traducerea în limba greacă a Vechiului Testament, cunoscută sub numele de Septuaginta, pare să fi transliterat o formă prescurtată a numelui ebraic Iosua prin Iēsous (sau, în echivalentul englezesc, Jesus). Dacă deschidem, de exemplu, Iosua 1:1 în versiunea greacă, citim: „După moartea lui Moise, Domnul a vorbit lui Iēsous [Iosua].” Această transliterare a numelui Iosua în Iēsous apare pentru prima dată cu aproximativ două sute de ani înainte de scrierea Noului Testament.

Influența traducerii King James

Noul Testament a fost scris în limba greacă și finalizat spre sfârșitul primului secol. Aproximativ o sută de ani mai târziu, el a fost tradus în limba latină. Manuscrisele latine (și, mai târziu, Vulgata) au redat numele grecesc Iēsous sub forma Iesus. Prima traducere completă a Bibliei în limba engleză, Biblia lui Wycliffe (1382), bazată pe Vulgata, păstrează la rândul ei forma Ihesus. Ulterior, Biblia Tyndale (1534) și Biblia de la Geneva (1560), traduse după textul în limba greacă al Noului Testament, au folosit forma Iesus. Mai puțin de un secol mai târziu, versiunea originală a King James Bible (1611) păstrează aceeași scriere. Așadar, numele englezesc Jesus este o transliterare a unei transliterări.

Personajul Vechiului Testament, Iosua, este menționat de două ori în Noul Testament: în Faptele Apostolilor 7:45 și în Evrei 4:8. Versiunea King James redă în ambele locuri cuvântul grecesc Iēsous prin Jesus. Astfel, Evrei 4:8 afirmă: „Căci dacă Isus [Iēsous] le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi.” Se înțelege clar, însă, că textul face referire la Iosua, succesorul lui Moise (vezi Iosua 22:4).

De ce, așadar, traducerile moderne în limba engleză folosesc numele Jesus și nu Joshua? Poate părea o inconsecvență, întrucât versiunile actuale ale Bibliei (NIV, CSB, ESV, RSV, NLT) redau corect numele grecesc Iēsous din Faptele Apostolilor 7:45 și Evrei 4:8 prin Joshua. Cel mai probabil, explicația se află în impactul major pe care King James Version l-a exercitat asupra religiei, culturii și teologiei occidentale.

Fiind, fără îndoială, cea mai influentă traducere a Bibliei din istorie, King James Version a fixat în conștiința colectivă numele Jesus. De aceea, traducerile ulterioare nu au îndrăznit să o schimbe. Cine ar cumpăra o Biblie în care, de fiecare dată, numele Jesus ar fi înlocuit cu Joshua? Gândiți-vă cum ar suna versetul din Filipeni 2:10-11: „Pentru ca în numele lui Iosua să se plece orice genunchi… și orice limbă să mărturisească că Iosua Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.” Sună pur și simplu ciudat. Aceeași situație apare și în cazul altor nume din Noul Testament. De exemplu, numele James (care provine din grecescul Iakōbos) ar trebui, de fapt, să fie Jacob în tot Noul Testament (vezi Matei 4:21; Iacov 1:1; Iuda 1).

Iosua cel adevărat și biruința deplină

Deși înțeleg motivul pentru care traducerile moderne păstrează numele Isus, cred totuși că această alegere estompează o dimensiune esențială a identității Sale. Am văzut deja că Iosua înseamnă „Domnul mântuiește” și se pare că era al șaselea nume ca popularitate în Palestina secolului I. Acest nume are o semnificație profundă din cel puțin două motive.

În primul rând, expresia „Domnul mântuiește” rezumă întreaga lucrare a lui Hristos, după cum afirmă și îngerul: „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale” (Matei 1:21). Apostolii nu pierd niciodată din vedere această semnificație atunci când invocă numele Isus/Iosua.

În al doilea rând, numele Iosua evocă figura succesorului lui Moise, conducătorul care a călăuzit poporul Israel în țara promisă (Iosua 1:1–5:12). Intrarea lui Iosua în țară și biruința sa parțială asupra canaaniților prefigurează, într-un sens profetic, intrarea lui Isus în noul ținut al făgăduinței și victoria Sa deplină asupra dușmanilor spirituali. Purtând numele Iosua/Isus, Hristos din Nazaret se arată ca izbăvitorul suprem, cel care învinge păcatul, moartea și pe Satan, aducând o mântuire desăvârșită: eliberarea omului din robia păcatului.

În cele din urmă, creștinii pot avea deplină încredere în traducerile pe care le folosesc și pot fi recunoscători pentru bogăția de resurse care ne ajută să înțelegem subiecte complexe, precum acesta. Indiferent dacă numele Iēsous este tradus Isus sau Iosua, El rămâne Acela care a împlinit profeția îngerului, mântuindu-ne de păcatele noastre.

Articol original: thegospelcoalition.org, His Name Isn’t Jesus?, Benjamin L. Gladd