Una dintre dorințele mele, care au persistat toată copilăria mea și încă persistă chiar și în tinerețea mea, a fost aceasta: vreau să fiu fericit! Este o dorință pe care o are fiecare dintre noi. Este o dorință universală pe care nu o putem evita, așa cum este și foamea.
Blaise Pascal a făcut următoarea observație vizavi de acest lucru, în cartea sa intitulată „Gânduri”:
„Toți oamenii caută fericirea. Fără nici o excepție. Indiferent de mijloacele diferite puse în mișcare, toți tind înspre acest final. Motivul pentru care unii merg la război, iar alții îl evită scoate la iveală aceeași dorință, abordată din diferite perspective. Voința nu face nici măcar un pas în altă direcție decât în cea a fericirii. Aceasta este motivația fiecărei acțiuni a fiecărui om, chiar și a celor care se spânzură.”
Iată-ne: războinic, pacifist, sinucigaș, leneș, muncitor; dacă ești om, ești hedonist. Poți încerca să negi acest lucru, însă nu îl poți schimba. Hedonismul este un curent filosofic care proclamă plăcerea, satisfacția ca fiind binele suprem, scopul ultim al fiecărui om. În esență, hedonismul pornește de la înclinația naturală a omului către căutarea plăcerii, a fericirii și a evitării suferințelor. Dacă, în calitate de creștin, îți propui să ai o atitudine stoică în toate circumstanțele, atunci uită de Biblie. Atitudinea stoică înseamnă că atunci când treci printr-o situaţie în care te încearcă o grămadă de sentimente, te străduiești să le ignori şi să-ţi exerciţi voinţa. Adică nu te lași condus de sentimente, ci de voinţă.
Scriptura nu sprijină ideea că motivele noastre sunt mai pure cu cât căutăm mai puțin bucuria proprie. Nicidecum! De fapt, potrivit Scripturii, până nu ne vom căuta propria fericire, nu vom putea veni nici la Dumnezeu: ”…oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută”. (Evrei 11:6)
Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a ne găsi toată bucuria, fericirea, plăcerea (oricum vrei tu să o numești) în El. Versetul 4 din Psalmul 37:4 te încurajează ca: „Desfătarea ta să fie DOMNUL și El va împlini cererile inimii tale”. Pentru că, așa cum este scris în Psalmul 16:11 cu versetul 11 „…în prezența Ta este un belșug de bucurii, la dreapta Ta sunt desfătări veșnice!”. Această dorință de a fi fericiți, despre care spuneam la început că este una universală, nu este păcătoasă ci este bună. Noi ar trebui să dorim bucurii nespuse și veșnice.
De ce vrea Dumnezeu ca noi să le dorim? Pentru că acestea reprezintă un indicator crucial pentru noi! Bucuria, respectiv plăcerea, reprezintă o unitate de măsură a inimii care ne spune cât de valoros sau prețios este cineva sau ceva pentru noi. Acest sentiment de bucurie pe care ni-l aduce un lucru este unitatea de măsură a comorii noastre.
Care este comoara noastră? Comoara ta este ceea ce iubești. Cea mai mare comoară a ta este ceea ce iubești cel mai mult. Biblia ne învață acest lucru și anume că ceea ce iubim noi cel mai mult reprezintă conținutul comorii noastre. În Matei 6:21 este scris: „Căci, acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”. Îți glorifici comoara prin faptul că acel lucru este sursa bucuriei, a plăcerii tale. Problema noastră nu este că ne dorim să fim fericiți, ci problema se ridică atunci când încercăm să satisfacem această dorință în alte locuri și cu alte lucruri în afară de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu nu este indiferent când vine vorba despre ceea ce ne aduce nouă bucurie. Este un lucru care Îl interesează. John Piper are o afirmație celebră care ne ajută să înțelegem această idee: „Dumnezeu este cel mai glorificat în mine atunci când eu sunt cel mai satisfăcut în El”. Bucuria pe care o ai în Dumnezeu arată cât de mult reprezintă El comoara vieții tale. Dumnezeu nu trebuie cunoscut doar cu mintea. În Psalmul 34:8 este scris: „Gustați și vedeți că DOMNUL este bun!”. El trebuie să fie gustat! Dacă nu facem acest lucru, nu Îl glorificăm pe Dumnezeu. Astfel, bucuria nu este opțională, ci este esențială!
Adevărata bucurie își are finalitatea în laudă! C.S. Lewis articulează această ideea a laudei ca fiind adevărata consumare a bucuriei. În cartea sa, „Meditații la Psalmi”, acesta afirma următoarele:
”Nu observasem niciodată că toate plăceriile, toate bucuriile își au finalitatea în laudă... Iubitul își laudă iubita, cititorii pe poeții lor preferați, călătorii laudă peisajul. Cred că ne încântă să lăudăm ceea ce ne bucură, deoarece lauda nu doar exprimă, ci completează plăcerea. Lauda este consumarea bucuriei”.
Dacă ceva păcătos îți oferă plăcere, problema nu este una a plăcerii, ci este o problemă care vizează comoara ta. Plăcerea te va da întotdeaua de gol. Aceasta va dezvălui, indiferent de ce spune gura ta sau ce imagine încerci să proiectezi oamenilor din jur, că ceva păcătos este prețios pentru tine și nu doar că este prețios, ci orice lucru pe care îl faci, este subordonat acelui lucru care este prețios pentru tine.
Întotdeauna eşti controlat de ceea ce ţi-a captivat inima cel mai mult. De aceea, trebuie să înțelegi următorul lucru: cea mai mare pasiune a vieţii tale, cea pe care îţi vei aşeza inima, va dirija întreaga ta viața, incluzând voinţa ta.
Un mare teolog scoţian spunea:
„Noi încetăm să mai fim robii unei dorinţe doar atunci când suntem ”prinși” de o altă dorinţă mai puternică. Singura cale de a scăpa inima de o dorinţă veche este numai prin puterea unei dorinţe noi, superioare.”
Acesta e păcatul în esența lui: prețuirea răului. Satisfacerea dorinței de a fi fericit fără Dumnezeu. Astfel, lupta credinței din cadrul vieții creștine este o luptă a bucuriei, o luptă pentru fericire. Într-adevăr, este o luptă între a crede promisiunile lui Dumnezeu care aduc fericire și promisiunile false ale lumii care doar promit fericire.
Pentru a avea parte de fericirea deplină în Dumnezeu trebuie să renunțăm la plăcerile păcătoase, care sunt net inferioare în comparație cu bucuriile nespuse și plăcerile veșnice pe care le avem în Dumnezeu. Noi nu avem de ales între gloria lui Dumnezeu și propria noastră fericire, propria noastră bucurie. Dumnezeu ne-a creat în așa fel încât satisfacerea noastră adevărată și deplină să o găsim doar în El, iar acest lucru se va concretiza prin laudă la adresa Lui, fapt care reprezintă consumarea deplină a bucuriei.
UNDE ESTE COMOARA TA, ACOLO VA FI ŞI INIMA TA
—